Sustenabilitatea înseamnă, înainte de orice, etică. Înseamnă să respecți legea. Înseamnă corectitudine față de toți actorii din ecosistemul în care operează afacerea ta: angajați, furnizori, clienți, consumatori, comunitate, autorități. Înseamnă relații bune cu cei din jur. Înseamnă să-ți onorezi angajamentele. Înseamnă să faci ceea ce spui că faci.
Pentru că tot am amintit de promisiuni, hai să ne întoarcem la materialul de introducere, cel în care aminteam despre ce o să scriu pe blogul ING. Îl poți (re)vedea aici.
În primul articol ți-am prezentat o platformă prin care poți obține sprijin (asistență tehnică), îți poți găsi parteneri externi cu care să-ți dezvolți afacerea și poți afla ce surse de finanțare poți accesa. Este un ajutor de care poți beneficia, iar șansele tale de succes cresc odată cu reputația pe care o ai sau pe care ți-o construiești.
Acum îți vorbesc despre niște concepte, respectiv moduri la care e bine să NU recurgi atunci când vrei să-ți promovezi afacerea: greenwashing, pinkwashing, bluewashing.
A face afirmații voluntare care nu sunt bazate pe dovezi și care nu sunt susținute de fapte (acțiuni, măsuri); a-ți prezenta afacerea în culori mai frumoase decât în realitate; a prezenta un produs drept mai verde decât este cu adevărat; a scoate în evidență detalii pozitive minore, dar atractive pentru public, în timp ce aspectele majore negative sunt ascunse sau mascate, și obținerea de foloase de pe urma unor astfel de afirmații sunt acțiuni care pot fi catalogate în sfera de greenwashing, pinkwashing și bluewashing.
Le luăm pe rând.
Greenwashing
Deși nu pare, greenwashingul a devenit un fenomen. Dacă te uiți cu atenție la comunicările comerciale, vei vedea sau auzi la tot pasul termeni precum sustenabil, bio, eco, prietenos cu mediul, impact pozitiv. Sunt extrem de rare situațiile în care produselor sau serviciilor nu li se atribuie astfel de caracteristici. Însă, în prea multe cazuri, afirmațiile sunt nefondate (nu există studii sau analize care să susțină afirmațiile respective), motiv pentru care tu – consumator sau investitor – ai tot dreptul să te simți înșelat.
La o căutare rapidă pe net, vei descoperi că numărul companiilor care sunt date în judecată pentru practici de greenwashing este în creștere, la fel cum este și numărul proceselor pe care aceste companii le pierd.
Pinkwashing
Este practica de a te poziționa și promova ca susținător sau apărător al drepturilor persoanelor LGBTQ+. În anumite cazuri, este o cale de a obține capital uman – prin atragerea de potențiali angajați, social – prin a-ți promova mediul de lucru ca pe unul incluziv, sau reputație – prin distragerea atenției de la alte impacturi negative produse prin activitate directă sau prin relații de afaceri.
Pinkwashing mai are legătură și cu implicarea în campaniile de conștientizare a cancerului de sân, uneori tot din dorința de a obține capital (uman, social, financiar sau chiar reputație).
Bluewashing
Este un termen folosit în special de marile companii, iar culoarea are legătură cu Organizația Națiunilor Unite, al cărei drapel are blue drept nuanță predominantă.
Termenul a apărut odată cu lansarea Pactului Global al ONU în anul 2000, inițiativă la care corporațiile au aderat rapid, însă mai mult de ochii lumii. În timp, s-a dovedit că nu toate companiile au respectat toate cele zece principii care au legătură cu protejarea mediului, respectul față de oameni și luarea de măsuri anticorupție. De altfel, e și un studiu care arată că 40% dintre companii nu și-au respectat angajamentele, motiv pentru care ONU a început să le excludă din Pact.
1. Dacă ai un produs/serviciu pentru care spui că ai o etichetă de sustenabilitate, asigură-te că sistemul de certificare în baza căruia ai obținut eticheta respectivă este unul recunoscut pe plan european. Dacă nu, caută un sistem recunoscut și reia procesul.
2. Dacă ai comunicări comerciale prin care îți promovezi produsul/serviciul, iar în acestea afirmi că produsul/serviciul respectiv are o serie de performanțe sociale sau de mediu, inclusiv că are impact pozitiv, e bine să ai analize sau studii care să demonstreze/susțină afirmațiile. Dacă nu, retrage imediat mesajul, fă o analiză sau un studiu din care să afli exact ce impact are produsul/serviciul și apoi comunică rezultatul. Păstrează mereu documentația și spune-le oamenilor de comunicare să aibă grijă cum formulează mesajele astfel încât acestea să reflecte realitatea.
3. E bine ca pentru fiecare caracteristică a unui produs/serviciu pe care îl vinzi și despre care spui că are atributele respective (de mediu sau sociale), să ai trasabilitate asupra datelor. Dacă tu vinzi un produs, dar acesta este fabricat în altă țară, cere-i producătorului toate informațiile relevante și pe baza lor, decizi ce și cum să comunici.
4. Dacă afirmi că ai o politică antidiscriminare și/sau dacă te-ai afiliat la inițiative locale sau internaționale, asigură-te că lucrurile pe care te-ai angajat să le respecți se și întâmplă în firma ta. Pune-te în pielea unui potențial angajat, gândește-te cum va interacționa cu ceilalți oameni din firmă, cum vor lucra împreună. Verifică an de an dacă interacțiunile dintre oameni sunt bune. Întreabă-i pe oamenii tăi ce vor. Iar când îți spun care le sunt nevoile, fă tot ce poți ca să îi ajuți să vină de drag la muncă.
5. Spune adevărul. Despre tine, despre produsele/serviciile tale. Fii corect/ă și nu te teme să pui în prezentarea produsului/serviciului toate informațiile care ar putea ajuta pe cineva (client, consumator, furnizor, angajat) să ia o decizie informată.
În 2023, Comisia Europeană a venit cu o propunere de directivă care să ne protejeze pe toți în fața celui mai accentuat fenomen dintre cele trei de mai sus: greenwashingul.
În aceasta se afirmă:
Consumatorii se confruntă cu practica de a face afirmații neclare sau nefondate legate de mediu („dezinformare ecologică”). Consumatorii se confruntă cu utilizarea unor etichete de sustenabilitate care nu sunt întotdeauna transparente și credibile. – Sursa: proiectul de directivă europeană privind afirmațiile legate de mediu.
Știi deja că reglementarea înseamnă, de obicei, și sancțiuni. Directiva propusă de Comisia Europeană include un capitol special, pe care te rog să îl citești pentru că sancțiunile vor fi decise și aplicate în funcție de natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării prevederilor. Riscul este amenda (de la valori minimale la maxim 4% din cifra de afaceri anuală), confiscarea veniturilor obținute dintr-o tranzacție cu produsele/serviciile relevante și, după caz, excluderea timp de până la 12 luni de la procedurile de achiziții publice și de la accesul la finanțare publică, inclusiv la procedurile de licitație, granturi și concesiuni.
Pentru pinkwashing și bluewashing nu există încă legislație, dar asta nu înseamnă că societatea civilă doarme. Asigură-te, așadar, că faci mereu exact ceea ce spui că faci. Asta te ferește mereu de necazuri.
Surse folosite pentru scrierea acestui articol:
UN Global Compact – Pactul Global al Națiunilor Unite
Propunere de directivă europeană
Comisia Europeană
Articole despre cazuri internaționale:
Cristina Bălan
Cristina este consultant în sustenabilitate. După o experiență de 14 ani în cadrul Organizației Națiunilor Unite, a intrat în antreprenoriat. Este inginer de mediu, deținând specializări și certificări internaționale în raportarea de sustenabilitate, sisteme de management al sustenabilității evenimentelor (ISO20121) și achiziții sustenabile (ISO20400). Din 2015, de când a co-fondat CSR BootIQ, firmă de consultanță care oferă servicii și cursuri de sustenabilitate, a lucrat alături de clienți din sectorul bancar, farma, retail, FMCG, IT, telecom, transport&logistică. Din 2019 face parte din Comitetul de Supraveghere al organizației Global Reporting Initiative, fiind în prezent vicepreședinta acestui organism. Din 2022, este Sustainability Advisor & Mentor în cadrul Europe Enterprise Network, cea mai mare rețea globală de sprijin pentru IMMuri.
Dimensiune font:
